Reprezentarea în procedura de executare

Reprezentarea in procedura de executare:

Ce înseamnă executare în materie civilă și comercială?

Cunoaștem că legiutorul moldav a stability prevederile referitoare la executarea silită într-un  Codul aparte numit Cod de executare a RM.

Procedura executării silite reprezintă cea de-a doua etapă din cadrul procesului civil, având ca scop principal realizarea efectivă a dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească/alt titlu executoriu. Prin procedura executării silite creditorul, titular al unui drept care a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească/titlu executoriu, constrânge pe debitorul care refuză să execute de bună voie obligațiile decurgând din titlu să le aducă la îndeplinire în mod silit.

Codul de executare prevede o listă de măsuri executorii directe și indirecte.

Sunt forme de executare directă acelea care poartă asupra obiectului obligației stabilite prin titlul executoriu, adică predarea silită a bunurilor mobile, predarea silită a bunurilor imobile și executarea silită a unei obligații de a (nu) face. În cazul executării silite a obligațiilor de a face, legea distinge între obligația care poate fi adusă la îndeplinire și de o altă persoană decât debitorul și obligația intuitu personae.

Executarea indirectă se referă la mijloacele de obținere a sumei de bani ce face obiectul titlului executoriu prin vânzarea silită a bunurilor debitorului. Formele de executare silită indirectă sunt poprirea sumelor de bani sau urmărirea (urmată de vânzarea) bunurilor. O altă măsură este urmărirea veniturilor generale ale imobilelor.

Obligațiile susceptibile de executare silită sunt obligațiile bănești, predarea unui bun sau folosinței acestuia, desființarea unei construcții/plantații/lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia.

Autoritatea care au competență în materie de executare sunt executorii.

Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția unde se află imobilul (Nord, centru, sud), în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile/fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare. În cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, acestea se execute de executorul judecătoresc din circumscripția unde se află domiciliul/sediul debitorului sau unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul/sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc.

În cadrul procedure de executarea o ccreditorul sau debitorul pot opune obiecții și contestații împotriva acțiunilor executorului judecătoresc astfel Instanța de judecată investită cu atribuții soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organ.

Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ( hotărârile definitive, hotărârile cu executare provizorie) ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (înscrisuri autentice notariale, titlurile de credit, hotărârile arbitrale etc.)

De îndată ce primește cererea de executare formulate de creditor, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia. 

Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării și se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate. Totodată trebuie să cunoaștem că în cazul în care debitorul cade deacord să execute benevol creanța/titlul executoriu atunci executorul jduecătoresc poate încasa doar 50% din onorariul său.

Comunicarea actelor de procedură se face de către executorul judecătoresc personal, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispozițiilor legale privind citarea și comunicarea actelor de procedură.

De îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare. Încheierea se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanța de executare.

Onorariul executorului judecătresc este: pentru documentele executorii cu caracter pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:
            a) pentru sumele de pînă la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;
            b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul va fi de 10.000 de lei plus 5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;
            c) pentru sumele de peste 300.000 de lei, onorariul va fi de 20 de mii de lei plus 3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei, dar nu va fi mai mare de 300.000 de lei.
Mărimea onorariului pentru documentele executorii cu caracter nepecuniar va fi stabilită în conformitate cu anexa la prezentul cod.

Pe lîngî onorariile executoriilor aceștia încasează în mod obligatoriu taxe și speze de administrarea dosarului de executare (ex: deschiderea dosarului de executare, citarea părților, arhivare, deplasare, alte acțiuni procesuale ale executorului).

Echipa noastră furnizează servicii de:

–  asistență și reprezentarea creditorilor  și debitorilor de la intentarea până la încetarea procedurii de executare silită în privința acestora, în vederea prevenirii abuzurilor asupra acestora din partea creditorilor și a executorilor judecătorești;

 – negocierea și încheierea unei tranzacții la etapa de executare silită; 

– negocierea stabilirii modalității de executare și a consecutivității urmăririi bunurilor debitorului în funcție interesele acestuia; 

– contestarea în instanța de judecată a actelor executorului judecătoresc etc.

– identificarea unei compromis /soluții convenabile  clientului pentru executarea obligațiilor sale